Lost.partea a II-a

De aici de sus soarele se oglindeste usor in raul care mi-a oferit apa.Fara sa-mi dau seama ajung la mijlocul drumului unde ma hotarasc sa iau o pauza.Varful copacilor formeaza un ocean verde din care,din cand in cand,mai sare cate un pestisor cu aripi.Imi hranesc corpul cu ultimele fructe pe care le mai am la mine si incerc sa-mi aduc ultimul strop de putere ramas in corp pentru a reusi sa strabat dealul de tot.Pesimismul incepe sa-mi umbreasca mintea si sa-mi sece,incetul cu incetul,energia.Ajung in vaful dealului si primul lucru pe care-l fac este sa ma uit la luptatorul ce ma asteapta pe cealalta parte a ringului.Adversarul din acest meci este mai putin infricosator decat celalalt.In fata ochilor mi-a aparut o campie imensa de cini si la capatul acesteia un satulet.Pesimismul a fost inlocuit de optimism.

Uit de pauza pe care vroiam s-o fac in varful dealului si nerabdator incep sa-l cobor.Drumul mi se pare atat de usor incat am impresia ca am devenit un fulg purtat de adierea vantului.Casele de la capatul campului de crini se maresc si vin din ce in ce mai aproape de mine.

Ca printr-un miracol am ajuns in mijlocul campului de crini unde oboseala castiga razboiul si pune stapanire pe corpul meu.Ma asez pe spate si incep sa ma uit la petele de culoare de pe bolta cereasca.Mirosul crinilor imi infunda narile si ma face sa ametesc.Ma uit in jurul meu si vad ca sunt inconjurat doar de flori.Imi adun ultima picatura de putere si ma ridic sa vad cat de departe sunt casele la care trebuie sa ajung.Nu sunt departe!Ma hotarasc sa mai stau putin intins inainte de a pleca.

Inchid ochii si ma las purtat de visuri.Imi aduc aminte fiecare lucru care mi s-a intamplat de cand sunt in padurea asta.Incetul cu incetul adorm din ce in ce mai tare pana cand nimic sau nimeni nu ma poate trezi.Incerc sa mai raman cateva minute in lumea visurilor dar aceasta lume straina pentru mine ma vrea in ea,vrea sa stau acolo pentru restul existentei mele.

Oana