Fierul rece imi intra usor in mana trecand prin piele.Am reusit,sunt sus..dar..nu vroiam sa se intample asta,imi e frica,orice s-ar putea intampla..simt cum frica e combinata cu frigul...si...si totul dispare cand il vad.Ma intreaba ce-am patit deoarece abea respiram,caldura din vocea lui ma face sa ma linistesc,ma face sa simt ca cuiva ii pasa de existenta mea nenorocita,ce poate fi mai frumos?Vine si ma ia in brate si ma strange pentru ca stia ca n-as putea sa fac un pas.Sunt din marmura,o statuie,nu ma pot misca deoarece frica imi inunda tot corpul facand ravagii imense.Cred ca din cauza fricii l-am strans prea tare in brate..ups...dar inbratisarea lui a fost ca un om care vine si salveaza pe toata lumea de la inec in timpul unei inundatii...ah...timpul asta nenorocit,trebuie sa plecam,ma duc la el,vreau sa vina cu noi,vreau sa lungesc perioada in care stau cu el,dar nu vrea,ca de obicei,imi arata acel zambet imens care fara niciun cuvand iti sopteste "totul o sa fie bine"si ma ia in brate.Eh,nu pot sa zic ca nu mi-a convenit dar trecem peste.Imaginea lui imi persista in cap continuu.Devine un viciu si asta ma sperie...
Oana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu