memories

memories

joi, 19 august 2010

Peninsula


Hai la Peninsula 2010

Pensinsula,probabil cel mai bun festival din an..:)as da orice doar sa simt cum muzica celor de la Korn imi inunda urechile,Nero ma vor face sa vreau sa dansez prin ritmurile sale sau The Rasmus,cei care m-au introdus in lumea muzicii bune,deci,cei care merg la Peninsula sunt foarte norocosi:)

vineri, 6 august 2010

Frica de inaltime


Fierul rece imi intra usor in mana trecand prin piele.Am reusit,sunt sus..dar..nu vroiam sa se intample asta,imi e frica,orice s-ar putea intampla..simt cum frica e combinata cu frigul...si...si totul dispare cand il vad.Ma intreaba ce-am patit deoarece abea respiram,caldura din vocea lui ma face sa ma linistesc,ma face sa simt ca cuiva ii pasa de existenta mea nenorocita,ce poate fi mai frumos?Vine si ma ia in brate si ma strange pentru ca stia ca n-as putea sa fac un pas.Sunt din marmura,o statuie,nu ma pot misca deoarece frica imi inunda tot corpul facand ravagii imense.Cred ca din cauza fricii l-am strans prea tare in brate..ups...dar inbratisarea lui a fost ca un om care vine si salveaza pe toata lumea de la inec in timpul unei inundatii...ah...timpul asta nenorocit,trebuie sa plecam,ma duc la el,vreau sa vina cu noi,vreau sa lungesc perioada in care stau cu el,dar nu vrea,ca de obicei,imi arata acel zambet imens care fara niciun cuvand iti sopteste "totul o sa fie bine"si ma ia in brate.Eh,nu pot sa zic ca nu mi-a convenit dar trecem peste.Imaginea lui imi persista in cap continuu.Devine un viciu si asta ma sperie...

Oana

Lost.partea a II-a

De aici de sus soarele se oglindeste usor in raul care mi-a oferit apa.Fara sa-mi dau seama ajung la mijlocul drumului unde ma hotarasc sa iau o pauza.Varful copacilor formeaza un ocean verde din care,din cand in cand,mai sare cate un pestisor cu aripi.Imi hranesc corpul cu ultimele fructe pe care le mai am la mine si incerc sa-mi aduc ultimul strop de putere ramas in corp pentru a reusi sa strabat dealul de tot.Pesimismul incepe sa-mi umbreasca mintea si sa-mi sece,incetul cu incetul,energia.Ajung in vaful dealului si primul lucru pe care-l fac este sa ma uit la luptatorul ce ma asteapta pe cealalta parte a ringului.Adversarul din acest meci este mai putin infricosator decat celalalt.In fata ochilor mi-a aparut o campie imensa de cini si la capatul acesteia un satulet.Pesimismul a fost inlocuit de optimism.
Uit de pauza pe care vroiam s-o fac in varful dealului si nerabdator incep sa-l cobor.Drumul mi se pare atat de usor incat am impresia ca am devenit un fulg purtat de adierea vantului.Casele de la capatul campului de crini se maresc si vin din ce in ce mai aproape de mine.
Ca printr-un miracol am ajuns in mijlocul campului de crini unde oboseala castiga razboiul si pune stapanire pe corpul meu.Ma asez pe spate si incep sa ma uit la petele de culoare de pe bolta cereasca.Mirosul crinilor imi infunda narile si ma face sa ametesc.Ma uit in jurul meu si vad ca sunt inconjurat doar de flori.Imi adun ultima picatura de putere si ma ridic sa vad cat de departe sunt casele la care trebuie sa ajung.Nu sunt departe!Ma hotarasc sa mai stau putin intins inainte de a pleca.
Inchid ochii si ma las purtat de visuri.Imi aduc aminte fiecare lucru care mi s-a intamplat de cand sunt in padurea asta.Incetul cu incetul adorm din ce in ce mai tare pana cand nimic sau nimeni nu ma poate trezi.Incerc sa mai raman cateva minute in lumea visurilor dar aceasta lume straina pentru mine ma vrea in ea,vrea sa stau acolo pentru restul existentei mele.

Oana

duminică, 1 august 2010

Now or never



Acum ori niciodata.E timpul meu si nimeni nu ma poate invinge.Sunt doar eu, unicul personaj principal al filmului vietii mele.Acum e timpul sa las totul deoparte: suparari ,griji, ganduri negre si sa ma concentrez pe ceea ce ma face cu adevarat fericita pe mine.Acum o sa fiu mai puternica decat oricand, nimic nu ma poate opri.Orice obstacol, orice intamplare o sa ma intareasca si o voi infrunta din plin.Vreau sa iubesc,sa fiu iubita, sa plang, sa rad in hohote, sa rad cu lacrimi, sa cant si sa dansez in ploaie, sa fug departe la mare,sa stau pe o stanca sa aud cum valurile nervoase se sparg de stanci si sa privesc rasaritul sau apusul de soare, sa visez stand cu capul in iarba plina de roua diminetii.Vreau sa fie mereu vara, nu numai afara dar si in sufletul meu.Timpul fuge, nu sta dupa noi asa ca trebuie sa-l inving , sa fiu la fel de rapida ca el .Acum sunt doar eu si restul lumii.Poti sa ma minti, sa ma injuri in fata , sa ma vorbesti pe la spate sau pur si simplu sa fii cea mai falsa persoana din lume dar eu voi pleca razand pentru ca e acum ori niciodata.