Lost.partea I

Daca intr-o zi de iarna,un calator ar veni sa ma salveze?!Linistea padurii ma inspaimanta,aceasta singuratate doare ca o rana deschisa.Incerc sa-mi adun fortele si sa mai fac cativa pasi pana la pestera care este inghitita de copaci.Usor ma ridic de pe patura uda creeata de frunze si pun piciorul jos ca si cum as calca pe o poteca de cioburi si mi-ar fi frica sa nu-mi strabata pielea piciorului unul dintre cioburile nemiloase.Fosnetul frumzelor este asurzitor pentru ca eram prea tare cufundat in linistea padurii care incearca sa-si aline copii cu lumina lunii.

Incet inaintez spre acea scorbura care este singura mea scapare pentru noaptea aceasta.Ea imi va fi ca o mama care ma va ocroti si ma va primi in pantecele ei.Crengile formeaza o patura care impiedica lumina lunii sa-mi atinga faza inghetata de frig.

Dintr-o data in fata mea apare o scobitura intr-o stanca care arata ca locul la care mi-am propus sa ajung.Cand ma apropii mai tare imi dau seama ca este pestera la care,din fericire,am reusit sa ajung reafar.Intru inauntru si raman uimit de marimile pesterii care mai are putin si ma inghite.Imi asez singura patura pe care o mai am la mine pe jos si din frunzele uscate din jurul meu imi formez un fel de saltea care imi va ajuta corpul sa intre in lumea visurilor.Ma asez usor ca sa nu distrug linistea perfecta a padurii si ma invelesc cu patura.

Inchid ochii cu frica si incerc sa-mi amintesc ce s-a intamplat.Fara sa-mi dau seama si fara voia mea un strop de nisip mi-a alunecat pe la ochi si am adormit.

Dimineata soarele isi trimite o raza pentru a ma trezi si pentru a ma anunta ca mai e un drum lung pana la intalnirea cu lumea oraselor.Incet,imi adun toate fortele si ma ridic de jos.Copii padurii s-au trezit odata cu mine si au inceput sa cante.

Usor imi croiesc drum printre patura de crengi si ajung la un rau.Buzele mele s-au bucurat enorm ca un strop de apa le-a atins si le-a umezit.In acel moment raul parea cea mai mare descoperire facuta in ultimele trei zile.Mi-am umplut cele doua sticle cu apa si mi-am continuat drumul.Foamea incearca sa-mi dea semnale de alarma,dar nu am ce sa fac,trebuie sa ma multumesc cu fructele care atarna greoi de diferite tufe.

Drumul mi-a fost taiat de catre un deal care incearca sa se scalde in nori.Pentru a reusi sa scap de aceaste vietati care ma inconjoara va trebui sa strabat aceasta umflatura a pamantului.Incep sa merg spre varf,dar pana acolo mai e mult de mers.Incerc sa-mi imaginez cum,la comanda mea,dealul incepe sa ee micsoreze pentru a-mi face drumul mai usor.Imaginatia imi imprumuta si o pereche de aripi care ma va ajuta sa zbor in marea creata de acele pete albe si pufoase care acopera tot cerul.

Oana